Astazi nu mai cintam, nu mai zimbim.

Stind la început de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.
Totul e atit de firesc în tacerea noastra.
Fiecare ne spunem: - Asa trebuie sa fie...
Alaturi, umbra albastra
pentru adevaruri gindite sta marturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mari,
eu voi fi pamintul cu toate pacatele.
Pasari mari te vor cauta prin zari
ducind în gusa mireasma, bucatele.
Oamenii vor crede ca sintem dusmani.
Intre noi, lumea va sta nemiscata
ca o padure de sute de ani
plina de fiare cu blana vargata.
Nimeni nu va sti ca sintem tot atit de aproape
si ca, seara, sufletul meu,
ca tarmul care se modeleaza din ape,
ia forma uitata a trupului tau...

Astazi nu ne sarutam, nu ne dorim.
Stind la început de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul rasfrint,
eu voi fi soarele negru, pamintul.
Nu peste mult are sa bata vint.
Nu peste mult are sa bata vintul...